La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.
Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.
La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul.
Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani.
Obiceiuri bucovinene - scenariu de innoire a timpului
In lumea mirifica a sarbatorilor de iarna, in acest timp calendaristic, Ajunul Craciunului are o semnificatie aparte in aceasta zona. Acest ritual incepe atunci cind soarele se apropie de asfintit.
Inainte ca astrul sa plece dupa munti, toata familia se imbraca in haine curate si se aduna in casa cea mare, pentru masa de Ajun, numita in localitatile bucovinene, fie ca e vorba de Lucina sau Cimpulung Moldovenesc, Moldovita, Radauti sau Sucevita, “Cina cea de Taina” sau Vecernia. Dar inainte de aceasta cina, pe o tava se pune cite putin din fiecare fel de mincare, iar capul familiei se duce in grajd si hraneste, pe rind, toate vitele, chemindu-le pe nume. Dupa acest ritual, familia ingenuncheaza in jurul mesei, rostind o rugaciune, iar apoi se asaza la masa. Dupa cina si rugaciunea de multumire, se pastreaza pe masa colacul, luminarea, sarea si blidele cu ceea ce nu s-a consumat, pentru ca in jurul acestei mese vor veni colindatorii.
Magia festinului in satele maramuresene
Cele 12 zile, considerate sacre, capata in casele locuitorilor din nord-vestul tarii o semnificatie aparte. Dar adevaratul spectacol se desfasoara pe ulitele satelor, orice turist participind alaturi de alaiul colindatorilor pe care ii intilneste in drum. Imbracati in multicolorele costume populare, mascati, inlantuiti in practicile magice, te iau cu ei sa colinzi. Iar daca te duci, calatorule, in timpul festivalului de la Sighetul Marmatiei, asisti la spectacolele cu personaje arhetipale: magii, ingerii, ursul, mosul, cerbul, capra, Maria, Iosif, duhurile bune sau rele. Vin sa colinde din Tara Lapusului, sau de pe culoarul Somesului si de la Vadul Izei, te intilnesti pe drum cu cintaretii de pe vaile Marei, cu trimbitasii din Ieud, cu buciumasii din Birsana. Si, mai ales, rasuna vaile de copiii din Botiza sau Rozalvea.
Anul Nou pe Valea Viseului
Veflaimul sau Cintarea bradului, straveche melodie, rasuna peste toata valea, ca si colindul Mioritei rostit in diverse variante. Totul culmineaza cu teatrul popular Constantinul, o piesa pastrata in tot Maramuresul, un joc dramatic raspindit din Cavnic, care aminteste de sfirsitul tragic al domnitorului Constantin Brancoveanu. Dar, Anul Nou vine cu bucurie, uraturi si felicitari, in peisaj de basm, culoare si mitologie, facindu-se legatura dintre Pamint si lumea celesta.