Astazi voi face o scurta, scurta istorie a Andaluziei- Spania, voi reveni ulterior cu orasele vizitate de mine, detalii si impresii.
Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi - spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructele de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta. Asa s-a nascut frumoasa provincie Andaluzia din Spania.
Astfel voi face pentru voi o „fotografie instantanee” a Andaluziei:
- pamant arid, peisaj selenar, stancos dar si campii verzi, zemoase, plantatii sanatoase, vai de rauri manoase;
- mare lina, cu ape limpezi si valuri moderate dar si munti semeti, cu varfuri albe si prapastii abrupte;
- plaje largi, nisip fin, aglomeratie, balci de vacanta dar si campuri vaste, natura neatinsa, case albe ratacite in deplina singuratate;
- cladiri moderne, cu fatade de sticla si otel, poduri futuriste dar si constructii antice, punti de piatra, locuinte sapate in stanca.
- masini ultimul racnet, tramvaie ultrasofisticate, aeropoarte moderne, trenuri ultrarapide dar si cai de rasa, calareti pe asini si catari incarcati cu poveri;
- sosele noi, autostrazi suspendate, tuneluri lungi dar si strazi stramte cat o masina, drumuri de munte aproape impracticabile, poteci si prapastii;
- muzica clasica, acorduri de chitara, sali moderne de concert dar si tipete, harmalaie necontrolata, dans nebunesc, flamenco, sevilliane, fandango, tropait;
- moschei cu minarete, palate cu serai, magazine cu produse arabe dar si catedrale gotice, cruci la tot pasul, pelegrinaje catolice, sfinti de cartier, smirna si aghiasma;
- carne hranitoare, gust vartos, portii mari, vin rosu, puternic dar si migdale si vinete, ulei de masline, legume cu mirodenii, ceai de iasomie, tapas minuscule.
Ma opresc aici, caci enumerarea devine absurda. Ca un facut, deindata ce-mi vine in minte o trasatura caracteristica, se furiseaza in urma ei exact contrariul. Pare neverosimil, dar toate perechile de extreme enumerate mai sus se regasesc in Andaluzia cu aceeasi intensitate. Avem caldura mare, dar si frig de inaltime, pasiune ca-n flamenco, dar si delasare (tranquilo, siesta), mare si munte, modern si antic, singuratate si aglomeratie.
Aceasta este pe scurt imaginea frumoasei preovincii cu un nume atat de interesant – ANDALUZIA.
Orasele ce vor urma a fi descrise de mine sunt: SEVILIA, CORDOBA, CADIZ, GRANADA, TARIFA, MALAGA, TOLEDO…